Pestera Huda lui Papara
Peștera CEA MAI !
Peștera Huda lui Papară
- Cea mai lungă peșteră din România: Cu o lungime totală de peste 5 km (unele surse indică până la 6 km), Huda lui Papară este cea mai lungă peșteră din țară.
- Cea mai denivelată peșteră din România: Prezintă diferențe semnificative de nivel, fiind considerată și cea mai dificilă din punct de vedere speologic.
- Cea mai înaltă galerie: Adăpostește galerii cu înălțimi impresionante, ajungând până la peste 100 de metri în Sala Minunilor.
- Cea mai mare sală din România: Sala Minunilor este o cavitate imensă, cu dimensiuni de aproximativ 56 x 92 metri și o înălțime de 102 metri, fiind cea mai mare sală subterană din România.
- Cel mai lung curs subteran: Un râu subteran străbate peștera pe o lungime considerabilă, de peste 2 km.
- Cel mai mare debit (în peșteră): râul subteran are un debit mare, contribuind la dinamismul peșterii.
- Cea mai mare cascadă subterană din România: Peștera adăpostește o cascadă impresionantă, numită Cascada Gemănată, care este cea mai mare de acest tip din România.
- Cu cea mai mare colonie de lilieci din Europa, cu peste 80.000 de exemplare în perioada de hibernare, iar în unii ani chiar până la 170.000 de exemplare, din diverse specii.
- Cu cele mai lungi și mai numeroase excentrite (formațiuni de calcit crescute excentric),
- Cu cel mai mare depozit de chiropterit (guano fosilizat de liliac) din România
- Una dintre cele mai dificile peșteri de explorat: Datorită structurii sale complexe, a denivelărilor, a cursului de apă și a necesității unui echipament specializat, Huda lui Papară este accesibilă doar speologilor experimentați și nu este deschisă publicului larg pentru vizitare fără ghid specializat.
Cuprins
Cum ajungem la Peștera Huda lui Papară?
Pe drumul national DN75 Turda-Câmpeni până în localitatea Sălciua de Jos, apoi 5 km pe drumul comunal parțial asfaltat, până în satul Sub Piatră. Peștera se află în partea de nord-vest a Munților Trascăului, la obârșia pârâului Valea Morilor, afluent pe dreapta al Arieșului, la o altitudine de 567m.
Exact la intrare se află pensiunea Huda lui Papară, vă puteți odihni aici, servi un meniu vegetarian și veti fi plini de energie pentru drumețiile de a doua zi.
Ce înseamnă Huda lui Papară?
Numele „Hudă lui Papară” este încă subiect de dezbatere, dar una dintre teoriile predominante sugerează că „Papară” ar putea deriva din latinul „papa”, însemnând „conducător religios”, indicând astfel că peștera a fost un loc de cult important în preistorie și în vremea dacilor. Se leagă chiar de legenda conform căreia Zamolxe, zeul dacilor, s-ar fi retras aici timp de patru ani.
Huda
Regional, hudă înseamnă gaură, spărtură (în zid, în gard etc.) sau uliță (drum îngust într-un sat). În arabă, Hudă este un nume ce înseamnă „cale corectă” sau „îndrumare”, Simbolizează iluminarea, adevărul, înțelepciunea, oferind un sens al clarității și direcției. (sursă)
Papară
Cuvântul „papară” are foarte multe înțelesuri în limba română.
– Mâncare.. Dexonline ne amintește că pe vremuri papară era o mâncare preparată din pâine uscată înmuiată în lichid cald (apă, lapte sau supă), uneori cu adaos de brânză sau ou. Sau poate fi denumirea regională a omletei bătute, ceea ce englezii denumesc „scrambled eggs”.
– Nume de familie. În România există 395 de nume de familie Papară, fiind foarte întâlnit în județele Albă, Arad, Sibiu, Brașov, Bacău, Botoșani, Covasna și altele. (sursă) Acesta poate veni, așa cum se întâmplă în foarte multe cazuri, de la o poreclă. Astfel de porecle au fost frecvent transformate pentru formarea numelor de familie în perioada medievală, mai ales în comunitățile rurale.
Papară ar reflecta așadar trăsătura de caracter predominantă a persoanei respective. Aceasta ar fi putut avea această ocupație, de a prepară sau vindea acest tip de mâncare, sau doar i-ar fi plăcut s-o mănânce și ar fi fost asociată cu ea. Ar fi putut arată simplitatea, sărăcia acelui om, care mânca papară tot timpul.
– Bătaie. „papară” = bătaie sau ceartă severă. A mânca papară înseamnă și „a mânca bătaie sau a fi aspru certat.”.
Persoană care dădea sau primea papară, putea din nou capătă această porecla, devenită ulterior nume de familie.
– Conducător religios. În varianta mai puristă, „papară” are la origine latinul „papa” însemnând conducător religios, care s-ar fi preluat în limbile barbare ca „papar”. Prin extensie, Huda lui Papară ar însemna adăpostul / casă unui conducător religios, pe modelul grotelor locuite de sfinți. Nu se știe însă cu exactitate acest lucru, nu există dovezi exacte pentru asta, așa cum nu există nici pentru oricare altă explicație, deși sunt specialiști care susțin că peștera ar fi fost folosită că locuința și loc de cult în timpurile dacice.
Așadar, „Hudă lui Papară” ar însemna „adăpostul” sau „peștera conducătorului religios”, ceea ce se potrivește cu legendele despre Zamolxe și utilizarea peșterii că loc de cult.
Poate și pentru că la nici 20 km distanță se află ruinele cetații dacice, Apoulon (Piatră Craivii) cladită în sec. al 3-lea i.e.n., pe vremea regelui Rubobostes (unde se crede că Decebal și-a pus capăt zilelor). Se spune că Zamolxes, zeul dacilor, s-a fi retras într-o peșteră din Trascău, cea mai mare și mai vizibilă. Această ar putea fi Hudă lui Papară.
Se poate vizita Peștera Huda lui Papară?
Nu chiar. Datorită dificultății, această peșteră nu este accesibilă publicului larg, așa cum este Peștera Urșilor, Peștera Scărișoara sau Peștera Polovragi.
Peștera Huda lui Papară nu este o peșteră turistică amenajată, dimpotrivă, este o peșteră considerată una dintre cele mai dificile din România, destinată exclusiv speologilor experimentați.
Chiar și pentru aceștia, peștera este o provocare și o experiență ce necesită pregătire serioasă, echipament adecvat și respectarea strictă a regulilor de protecție a mediului și a siguranței.
Traseul este acvatic, presărat cu sifoane (pasaje complet inundate), cascade subterane, galerii strâmte și denivelări mari. Nu există podețe sau balustrade, ele fiind distruse de viiturile puternice.
Totuși, în anumite perioade ale anului se pot organiza vizite în următoarele condiții:
- Ghizi speologi autorizați și experimentați: Accesul este permis doar cu ghizi speologi cu experiență vastă în Huda lui Papară și cu autorizații din partea instituțiilor competente (Comisia Patrimoniului Speologic și Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate). Niciodată nu se intră singur sau cu persoane neexperimentate.
- Echipament specializat obligatoriu:
- Costum de neopren: Apa subterană este rece, iar parcurgerea peșterii implică traversarea unor lacuri și a râului subteran.
- Cizme și mănuși speciale pentru speologie.
- Cască cu sursă de lumină puternică (frontală): Lumina este esențială într-un mediu complet întunecat.
- Ham și echipament pentru parcurgerea verticalelor: Există zone care necesită coborâri și urcări pe coardă.
- Rucsac de peșteră: Un rucsac rezistent la apă și la abraziune.
- Echipament de siguranță: Corzi, blocatoare, coborâtoare, carabiniere etc.
- Aviz prealabil și autorizație: Fiind o rezervație naturală și parte a sitului Natura 2000 Trascău, vizitarea necesită autorizație prealabilă de la custozii ariei protejate și de la Comisia Patrimoniului Speologic. Această autorizație este eliberată de obicei entităților (cluburi speologice, firme de turism speologic specializat) care demonstrează că au capacitatea de a asigura siguranța și de a proteja mediul peșterii.
- Perioada de vizitare restricționată: Pentru protecția celei mai mari colonii de lilieci din Europa, accesul în peșteră este interzis în perioada de hibernare a liliecilor (aproximativ 1 decembrie – 31 martie). De asemenea, condițiile hidrologice (nivelul apei, viiturile) pot face peștera inaccesibilă în orice moment al anului, mai ales după ploi abundente.
- Experiență speologică anterioară și pregătire fizică bună: Este esențial să ai o pregătire fizică bună și, de preferință, experiență anterioară în explorarea peșterilor active, cu apă și verticalitate.
- Număr limitat de persoane: Autorizațiile sunt, de obicei, pentru echipe mici (ex: maxim 10-12 persoane), pentru a minimiza impactul asupra peșterii.
În concluzie pentru majoritatea turiștilor, zona de la intrarea în peșteră, cu peisajele sale spectaculoase și bisericuța din față, este suficientă și mai sigură de explorat.
În 1986 peștera a fost amenajată pentru vizitare, dar aceasta a fost repede distrusă de viituri. Ploile torențiale sau topirea bruscă a zăpezii pot determina inundarea completă al unor galerii.
Întâmplări nefericite pot avea loc oricând. În 1980, o echipă de la Polaris Blaj condusă de Viorel Ludușan a fost surprinsă de o viitură cauzată de topirea zăpezilor în Labiritul Ludușan pe care tocmai îl descoperiseră. Din fericire, speologii au reacționat rapid, iar Viorel Ludusan cunoastea peștera foarte bine și s-au putut salva. S-a întâmplat la fel și în 2010 când 3 speologi de la Geodă Târgu Mureș au fost surprinși de viitură aproape de intrarea peșterii, în Sala Minunilor. Au fost scoși după 24 de ore de echipele salvamont alertate de colegii rămași afară.
Cum s-a format Peștera Huda lui Papară?
Conform cercetatorilor, formarea pesterii a început acum aproximativ 2 milioane de ani, prin acțiunea combinată a eroziunii și coroziunii exercitate de apele subterane asupra rocilor calcaroase ale muntelui Bedeleu.
Procesul principal care a dus la crearea Hudei lui Papară este carstificarea, adică dizolvarea rocilor solubile (în special calcarul) de către apa încărcată cu dioxid de carbon. Iată pașii esențiali:
- Roca gazdă: Calcarul: În primul rând, este nevoie de depozite masive de calcar. Calcarul, o rocă sedimentară, este compus în principal din carbonat de calciu (CaCO3), care este solubil în apă ușor acidă. Munții Trascăului sunt formați predominant din astfel de roci.
- Apa și dioxidul de carbon: Apa de ploaie, traversând atmosfera și solul, absoarbe dioxid de carbon, formând un acid carbonic slab (H2CO3). Formula reacției este: H2O(apa˘)+CO2(dioxid de carbon)⇌H2CO3(acid carbonic)
- Dizolvarea calcarului: Acest acid carbonic pătrunde în fisurile și crăpăturile din masa de calcar. Pe măsură ce apa circulă prin aceste discontinuități, ea reacționează chimic cu carbonatul de calciu, dizolvându-l și lărgind treptat fisurile. CaCO3(calcar)+H2CO3(acid carbonic)⇌Ca(HCO3)2(bicarbonat de calciu solubil) Bicarbonatul de calciu este solubil și este transportat de apă, lărgind golurile subterane.
- Curgerea apelor subterane: Zona Hudei lui Papară este cunoscută pentru un sistem hidrologic subteran complex. Un râu puternic (Arieșul Mic și afluenți) dispare în subteran, traversând peștera. Debiturile mari ale acestui râu au jucat un rol crucial în:
- Lărgirea mecanică: Pe lângă dizolvarea chimică, apa a erodat și mecanic calcarul, antrenând sedimente, pietre și bolovani, care au acționat ca un abraziv natural, lărgind galeriile și sălile. Acesta este motivul pentru care peștera are galerii atât de impresionante ca înălțime și lățime.
- Formarea sifoanelor: Pe măsură ce nivelul apei variază și unele porțiuni ale galeriilor au fost complet inundate, s-au format sifoanele, pasaje subacvatice care necesită scufundări pentru a fi traversate.
- Cascade subterane: Denivelările din teren și structura calcarului au permis apei să cadă în cascade spectaculoase, cum ar fi Cascada Gemănată, contribuind la modelarea continuă a peșterii.
- Formarea Sălilor Mari (ex. Sala Minunilor): Acolo unde s-au intersectat mai multe fisuri sau unde structura calcarului a fost mai slabă, apa a putut să dizolve și să erodeze rocă pe o scară mai mare, ducând la prăbușirea unor porțiuni de tavan și la crearea unor săli imense, cum este cazul Sălii Minunilor, cea mai mare sală subterană din România.
Depunerile secundare (Speleotemele): Deși Huda lui Papară este mai mult o peșteră activă (cu apă în mișcare), cu mai puține formațiuni clasice (stalactite, stalagmite) comparativ cu alte peșteri, procesele de dizolvare și redepunere au loc. Atunci când apa încărcată cu bicarbonat de calciu se scurge încet prin tavan și pereți, pierzând dioxid de carbon, carbonatul de calciu se redepune, formând diverse speleoteme. Prezența curenților de aer și a viiturilor puternice limitează însă dezvoltarea spectaculoasă a acestor formațiuni în cea mai mare parte a peșterii.
Cum este în Peștera Huda lui Papară?
La început vezi doar un portal. O gaură care duce în adâncul pământului. Poate suna înfricoșător, primejdios. Dar exact asta îți stârnește curiozitatea. Acolo jos, în stânca muntelui, stă ascunsă o altă lume. O lume subterană sălbatică și fascinantă, unde timpul pare să se măsoare în ecouri și unde apa, stăpâna absolută, a sculptat un peisaj de o frumusețe brută și impunătoare.
Întunericul e dens iar sunetul asurzitor al apei se amplifică în ecoul infinit al galeriilor. Nu e pentru cei slabi de îngeri. Nu e nici pentru vizite singuratice. Nu sunt alei pavate sau lumini artificiale. Aici, natura domnește. Fiecare pas este o explorare, fiecare mișcare necesită atenție. Unde nu este apă, sunt bolovani uriași, alunecoși și pereți de rocă umedă.
O senzație constantă de izolare și neputință te stăpânește și simți prin toți porii cât de mic și efemer ești. Doar la cheremul naturii. Prins în măruntaiele ei reci, infinite. Oare a fost înțelept să intrii?
Descriere Peștera Huda lui Papară
Intrarea este monumentală, una dintre cele mai impresionante din Carpați. Un portal impunător, o despicătură uriașă și îngustă în peretele masiv de calcar. 35 de metri înălțime și 4 de metri lățime prin care lumina patrunde adanc in pestera. Aici, la exterior, contrastează verdele luxuriant al vegetației cu cenușiul stâncilor și al albiei pârâului care se pierde în adâncuri.
Râul care o strabate are un debit foarte mare, si chiar la intrare acesta are o adancime de circa 2 m. Zgomotul sau omniprezent va deveni coloana sonora a acestei aventuri subpamantene.
Lacul este primul care te intampina. Sunt multe lacuri care nu am nume specifice, ele se cunosc dupa numere. Lacul 1, Lacul 2,… Lacul 5.
Dupa primul lac de aproximativ 50 de m urmeaza Cascada Evantai. Nu este o cascadă obișnuită, ci un bloc masiv de piatră peste care alunecă întregul debit de apă al pârâului, deschizandu-se ca un evantai.
La doar 18 metri de Cascadă, apare o stâncă masivă, aproape suspendată, prinsă între pereții galeriei. Aceasta este Inima de Piatră. Un bolovan imens ce s-a desprins din tavan pe cursul subteran. Speologii au numit locul „inima de piatra” intrucat forma sa aminteste de o inima. Va trebui să ne strecurăm pe dedesubt, prin apă, pentru a avea acces la baza Baricadei – o îngrămădire masivă de blocuri care vor trebui escaladate.
După ce trecem de Baricadă, galeria începe să se lărgească puțin pe partea stângă, iar înaintarea devine ceva mai facilă pe un perete înclinat. Aici, Râul Valea Morilor curge cu o forță incredibilă, șerpuind prin zeci de marmite turbionare – niște găuri cilindrice, rotunjite, săpate de vârtejurile apei. Pereții sunt plini de „lingurițe”, acele mici scobituri ovale, lucioase, care demonstrează eroziunea puternică a apei.
Lumina zilei de afară este încă surprinzător de puternică aici. Mai trecem prin încă două lacuri, tot prin apă, iar apoi, pe partea dreaptă, peretele începe să dispară treptat în întuneric.
In partea dreapta se deschide acum o imensa sala ce se poate vedea in intregime doar cu ajutorul unui reflector puternic. Este Sala Minunilor, o galerie ce atinge inaltimea record de 102m si 56m latime si 92m lungime. Temperatura in Sala Minunilor poate ajunge si pana la 20 grade, in timp ce in coridorul principal aceasta este intre 10 – 11,5, maxim 12 grade.
Tavanul se pierde în întunericul absolut, iar ecoul vocii voastre se pierde în spațiul vast.
Această sală nu este doar impresionantă prin dimensiune; este și un adevărat tezaur natural. Aici se găsește un depozit uriaș de 60 de vagoane de chiropterit – guano de liliac. Pentru ca aici, ca și în restul peșterii, hibernează cele mai mari colonii de lilieci din Europa.
De ce este guano de liliac așa important? Sunt doar excremente de animal!
Chiropteritul (adică depozitele de excremente de lilieci, cunoscute ca guano) este considerat prețios din mai multe motive, în special pentru valoarea sa ca îngrășământ natural. Este o sursă naturală, echilibrată, de macro și micronutrienți, indispensabili creșterii plantelor.
Contine fosfor (P) și potasiu (K) dar si azot (N), calciu, magneziu și o multitudine de oligoelemente, constituind o alternativă ecologică și superioară îngrășămintelor chimice sintetice (NPK). De ce ? Pentru ca sunt eliberați treptat în sol, asigurând o fertilizare constantă și de lungă durată pe tot parcursul ciclului de creștere al plantei, fără riscul de…
Citeste mai mult
a „arde” rădăcinile prin supra-fertilizare. In plus, contine enzime unice și un nivel ridicat de calciu/magneziu care stimulează viața microbiană din sol. Această microfloră ajută plantele să absoarbă mai eficient mineralele și contribuie la formarea humusului.
Chiropteritul a fost și este căutat ca un fertilizant agricol de excepție, fiind considerat o resursă naturală valoroasă. Istoric vorbind, în secolul al XIX-lea, guano-ul era atât de căutat încât a generat o adevărată „epocă a guanoului” și a fost supranumit „petrolul” secolului, jucând un rol crucial în dezvoltarea agriculturii europene prin transportul său de pe alte continente.
Totusi este important de menționat că extragerea sa din peșteri, mai ales din cele care adăpostesc colonii mari de lilieci, trebuie să fie făcută cu mare grijă și, în multe cazuri, este interzisă sau strict reglementată pentru a proteja speciile de lilieci, care sunt extrem de vulnerabile la deranjarea în adăposturile lor.
Cristale de gips din depozitele de guano din Sala Minunilor , Pestera Huda lui Papara
Conform studiilor realizate de Tudor Tamas &co si publicate in 2014 in Carpathian Journal of Earth and Environmental Sciences, compoziția guano-ului (chiropteritului) din Peștera Huda lui Papară este urmatoarea:
– Minerale fosfatice autigene (formate în peșteră): ardealit, brushit, hidroxilapatit, taranakit
– alte minerale ca: gips, calcit, muscovite, cuarț, minerale argiloase (caolinit și vermiculit).
Compozitia variaza in funcție de locație și vechime.
- Crustele de la intrare și din Sala Minunilor arata o singura faza de evolutie, au o compoziție monominerală, adică sunt formate dintr-un singur tip de mineral dominant si pot consta fie din hidroxilapatit (de culoare maro închis sau negricios), fie din brushit (alb sau galben).
- Depozitul de guano excavat din Sala Minunilor este mult mai vechi, având o vârstă de aproximativ 10.000 de ani, indicand cel puțin două faze principale de depunere a guano-ului, si sugerând astfel perioade distincte de prezență a coloniilor de lilieci, posibil separate de o inundație a peșterii. Asociația minerală din speleotemele fosfatice eșantionate aici constă din: ardealit, brushit, taranakit și gips, alături de caolinit, vermiculit, cuarț și muscovit de origine detritică (adică aduse din exterior).
- In pasajul activ (format recent) depozitul de guano este format recent și nu a avut o evoluție lungă, datorită nivelului notoriu de ridicat al apei râului din peșteră. La suprafața acestui depozit, se formează cruste mici, albe și alb-gălbui, compuse din brushit, ardealit și gips.
Probabil din cauza circulației intense a aerului de-a lungul pasajului activ, evaporarea puternică a favorizat precipitarea mineralelor secundare la suprafața depozitului. Nu au fost identificate minerale secundare la baza acestui depozit de guano, la contactul cu sedimentele nisipoase.
Pe lângă splendoarea geologică, Huda lui Papară este un sanctuar al vieții. Pereții și tavanul adăpostesc cea mai mare colonie de lilieci din România și Europa, zeci de mii de exemplare găsind aici un refugiu esențial pentru hibernare. Prezența lor, chiar dacă nu sunt vizibili în permanență, adaugă o dimensiune vitală acestei lumi subterane.
Tavanul imens al sălii este plin de stalactite excentrice și anemolite (acele forme de calcar care cresc în toate direcțiile, sfidând gravitația) lungi de până la 8 metri. O dovadă a complexității proceselor de formare!
Drumul se continua în amonte. Urmează o nouă provocare: Baricada Mare, apoi galeria se îngustează, si devine surprinzător de ușor accesibilă.
Pe partea stângă, la aproximativ 600 de metri de la intrare, se deschid două galerii scurte. Acestea se unesc după câteva zeci de metri și se termină într-un alt sifon – Sifonul Roru. Acest sifon a fost parțial explorat; după o coborâre de 3 metri, el devine orizontal și se îngustează.
Pereții sunt impecabili, plini de „lingurițe”, iar podeaua este acoperită cu pietriș rotunjit, semn al unui curs de apă foarte lung. Este un loc ce poate fi depășit doar de o echipă bună de scufundători cu echipament adecvat. Interesant este că apa care apare din acest sifon are o origine complet diferită față de cea a Vânătărilor Ponorului, demonstrând complexitatea sistemului hidrologic.
Continuăm explorarea pe galeria principală în amonte. După aproximativ 200 de metri, ajungem la un punct numit La Lanțuri, o verticală de 8 metri pe care va trebui să o urcăm cu atenție. Odată sus, pătrundem într-o galerie largă, frumos împodobită cu scurgeri parietale – acele depuneri de calcar ce arată ca niște draperii pe pereți.
Această galerie se termină după 50 de metri, deasupra unei noi verticale de 12 metri, care ne dă acces în Sala Virgină. Aici, începe unul dintre cele mai complexe sisteme ale peșterii: Labirintul Ludușan. Este cel mai lung labirint fosil al peșterii, extinzându-se pe peste 2 kilometri de galerii ascendente, descendente și intersectate, care leagă Sala Virgină de tavanul activului sau de Sala Tăcerii. În punctul numit Groapa Leilor, atingem o denivelare pozitivă impresionantă de 102 metri față de nivelul de intrare. Acest sistem fosil este încă parțial explorat, păstrând multe secrete.
Sala Virgină este un loc de o frumusețe aparte, cu podeaua acoperită de o salbă de gururi – acele mici bazine terasate, imaculate, formate de depunerea calcarului. De aici, pe o galerie îngustă, ajungem din nou la sectorul activ al peșterii.
După mai puțin de 100 de metri, tot pe stânga, întâlnim bifurcația ce duce spre Sala Tăcerii. Imediat după bifurcație urmează Sala Crucii cu Sifonul. Pe dreapta, după ce depășim sifonul, printr-o fisură a peretelui greu de găsit, putem pătrunde în Labirintul Ludușan printr-un alt sistem fosil vast. Acesta este format din galerii dezvoltate pe diaclaze (fisuri în rocă), iar la intersecția lor, prin prăbușiri, au apărut săli, puțuri și hornuri. Un horn notabil, cu baza în Sala Crucii, se intersectează cu o galerie fosilă la 20 de metri înălțime. Privind în sus din acel punct, nu i se vede capătul, înălțimea lui fiind estimată la peste 50 de metri!
Revenim la galeria activă și, după încă 100 de metri, ajungem sub celebra Cascadă Gemănată. Aceasta este, de asemenea, cea mai mare cascadă subterană din România și poate fi trecută „la liber” de un bun cățărător. Aici, ne aflăm la finalul peșterii, într-un loc numit Lumea Frământată.
Pe dreapta, există un horn pe care se poate cățăra până la o denivelare pozitivă de 123 de metri față de intrarea peșterii. La baza peretelui terminal, apa apare printre stânci imense, prin fisuri impenetrabile. De aici, până la lumina zilei, la Vânătările Ponorului, mai sunt doar 18 metri!
Aveți mai jos un video realizat în 2017 de către cei de la Spectrum Film România. Sunt 15 minute de vizionare în care puteți observa dificultatea dar și măreția acestei peșteri.
A locuit cineva în Peștera Huda lui Papară?
Peștera Huda lui Papară nu e doar un fenomen geologic impresionant, ci și un loc îmbibat în mister și legendă, o mărturie a modului în care oamenii de odinioară își explicau fenomenele naturii și se raportau la necunoscut.
Tărâmul Șolomonarilor: Stăpânii Vremii
În folclorul românesc, Huda lui Papară este strâns legată de șolomonari, figuri mitice ce stau undeva la granița dintre magi, vrăjitori și învățători ai vremii.
Principala lor atribuție este controlul vremii. Se credea că pot aduce ploaia, furtunile, grindina sau pot risipi norii. Sunt asociați cu balaurii, pe care se spune că îi călăresc și pe care îi folosesc pentru a aduce vremea rea.
Se spune că erau recrutați din popor și își dobândeau puterile prin studii îndelungate și secrete, adesea în locuri ascunse, cum ar fi peșterile (cum e Huda lui Papară) sau chiar școli subterane („Șolomanța” sau „Scholomance”). Ei învățau limba animalelor, farmece și descântece.
Descrierile lor fizice variază, dar adesea sunt prezentați ca având un aspect impunător, uneori înfricoșător, cu ochi bulbucați, frunte lată, piept lat și statură robustă, purtând un toiag magic și o carte.
Oamenii se temeau de ei, dar și îi respectau, uneori încercând să le ceară ajutorul pentru a evita dezastrele meteorologice.
Temerile și respectul țăranilor față de natură erau proiectate asupra acestor figuri, care puteau aduce atât binecuvântare, cât și dezastru.
Prezența permanentă a râului subteran, cu viiturile sale năvalnice și zgomotul său asurzitor, doar întărea credința că adâncurile Hudei lui Papară ascund forțe extraordinare, controlate de acești stăpâni ai cerului.
Această temere și, în același timp, respect față de puterile ascunse ale peșterii se manifestau și prin gesturi concrete.
Se spune că în jurul anului 1300, localnicii au ridicat o mică bisericuță chiar în fața intrării impunătoare a Hudei lui Papară.
Această acțiune nu era întâmplătoare. Edificarea unui lăcaș de cult creștin în proximitatea unui loc considerat sălaș al unor ființe magice sau chiar malefice, așa cum erau percepute uneori forțele subterane, era o modalitate de a proteja comunitatea.
Bisericuța servea ca un scut spiritual, un simbol al credinței creștine așezat în calea forțelor „necurate” despre care se credea că locuiesc în adâncuri. Era o dovadă palpabilă a respectului și, în același timp, a temerii profunde pe care peștera o inspira.
Această construcție modestă, situată într-un peisaj atât de grandios, subliniază modul în care omul, de-a lungul istoriei, a căutat să înțeleagă și să se împace cu misterele naturii, îmbinând credința populară cu cea religioasă.
Chiar și astăzi, prezența bisericuței adaugă o dimensiune mistică și istorică locului, invitând la reflecție asupra trecutului și a modului în care oamenii își construiau realitatea.
Pensiunea noastra vă oferă 6 camere duble tradiționale și mic dejun vegetarian inclus. Ghizi pentru drumeții montane și biciclete de închiriat!
Găzduim evenimente diverse, bazate pe susținerea conectării omului cu natura, pe tradițional, natural, poveste.
.
